Carte de vizită

Născut la data de 13 mai 1945, în oraşul Corabia, judeţul Olt. Fiul lui Margareta şi Andrei, Ion a mai avut două surori: Clara şi Magdalena. Căsătorit în 1971 cu Marga, profesoară de franceză, care în vara anului 1972 i-a dăruit o fetiţă, pe care au botezat-o Clara. Fata lui Nelu Oblemenco, Clara avea să se căsătorească tot cu un fotbalist, şi anume cu Adrian Pigulea.

La 1 septembrie 1996, Ion Oblemenco s-a stins din viaţă, în Maroc, la Agadir, în urma unui atac de cord.

-A început fotbalul la piticii echipei Progresul Corabia – 1958 şi 1959 (antrenor Ion Prodileanu);
- Între 1959 – 1962 a evoluat ca junior la C.F.R.-Electro şi la Ştiinţa Craiova, perioadă în care a absolvit, în Bănie Şcoala Profesională de construcţii (antrenori Rodica Merfu şi Ion Prodileanu);
- 1962 – 1963 a evoluat la Progresul Corabia, care la sfîrşitul acelui sezon a promovat în divizia C, graţie şi celor 34 de goluri reuşite de Ion Oblemenco;  
- Vara lui 1963 a fost convocat la lotul naţional de juniori, după care a fost curtat de Dinamo Piteşti, Universitatea Cluj şi Rapid. A ales Giuleştiul;  
- 1963 – 1966 a evoluat doar în 10 partide pentru Rapid;
- 1966 a revenit în Craiova, unde a evoluat pînă în 1977;  
- 1977-1978 a jucat la FCM Galaţi;
- 1978-1979 a fost vicepreşedinte la Universitatea Craiova;
- 1979-1980 – antrenor secund la Universitatea Craiova;
- 1980-1982 – antrenor principal la Universitatea Craiova;
- 1982-1985 – antrenor la Chimia Rîmnicu-Vîlcea;
- 1985 – antrenor la F.C. Olt Slatina;
- După 1990 a mai ocupat o serie de funcţii administrative în cadrul clubului Universitatea Craiova;
- 1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova;
- 1996: antrenor la Hassania Agadir;
- În 26 octombrie 1996 a fost declarat, post-mortem, Cetăţean de onoare al municipiului Craiova, dată de la care şi legendarul stadion al Băniei a primit numele “Ion OBLEMENCO”.
A castigat de 4 ori titlul de golgheter al Romaniei: 1966/67, 1969/70, 1971/72, 1972/73
A jucat 285 de jocuri in divizia A si a inscris in total 170 de goluri

Elogiu

Un om tenace

Sigur, Ion Oblemenco s-a născut cu calităţi evidente de mare fotbalist, având un extraordinar simţ al porţii şi un şut de temut. Toate acestea ar fi fost apă de ploaie dacă nu erau dublate de o tenacitate ieşită din comun şi de o dragoste nemăsurată pentru culorile “alb-albastre”. Nu o dată, fiind accidentat, a strâns din dinţi şi, ignorând sfatul medicilor, a intrat pe teren. Înaintea unei partide de pe teren propriu, cu “Poli” Iaşi, suferise o entorsă gravă, iar “Tunarul” era de o săptămână cu piciorul în gips. Înainte de meci, i-a cerut medicului să-i scoată aparatul gipsat, să-i facă o injecţie cu novocaină, contra durerilor, şi a intrat în teren. Bunul său prieten, Deselnicu, i-a spus să facă doar figuraţie, pentru a nu risca o accidentare mult mai gravă. Oblemenco nu numai că a riscat, dar a înscris şi trei goluri, aducând o nouă victorie pentru Universitatea.

Mafioţii nu l-au vrut la naţională

Cea mai mare nedreptate care i s-a făcut lui Ion Oblemenco a fost faptul (unic în lume!) că un jucător care a câştigat de patru ori titlul de golgheter al României nu a jucat nici un minut în naţionala ţării sale. Din nenorocire, în acele timpuri, echipa reprezentativă era o sinecură poliţisto-militară, iar subordonatul direct, Angelo Niculescu, nu putea ieşi din cuvântul tovarăşilor... Gradu’. Dobrin era pe cât posibil “evitat”, nefiind chemat decât în cazuri de mare impas. Dar, ca la noi, la nimeni!

Tărie de caracter

În iarna anului 1972-1973 se produce un eveniment care se părea că va încheia cariera sa fotbalistică. Un ulcer perforat îl aduce pe masa de operaţie aflându-se, apoi câteva zile între viaţă şi moarte. Are puterea să revină în teren într-un halucinant meci Rapid – Craiova (4-6), când înscrie 3 goluri. Va deveni în acel an, pentru a patra oară, golgheterul României.

Oblemenco a eliminat Fiorentina

Debuturile Craiovei în cupele europene au purtat şi ele “marca” Oblemenco.

Pe 3 octombrie 1973, Universitatea realizează prima mare performanţă internaţională, trecând de puternica formaţie italiană Fiorentina, cu 1-0, prin golul marcat de Oblemenco (în tur fusese 0-0). Debutul Universităţii în Cupa Campionilor a avut loc pe 18 septembrie 1974, cu o victorie în faţa formaţiei suedeze Aatvidaberg (2-1), ambele goluri ale craiovenilor fiind opera lui Oblemenco (în retur a fost 1-3).

A visat să joace în nocturnă

Unul dintre visele lui Ion Oblemenco, omul care putea decide singur soarta unei partide, a fost să joace pe stadionul “Central” la lumina reflectoarelor. Din păcate, acesta nu s-a materializat, ba mai mult, nici nu a apucat să vadă cum arată arena de glorie a Craiovei în nocturnă. Acum, fostul stadion “Central” poartă numele marelui dispărut, iar actualii componenţi ai Universităţii joacă la luminile reflectoarelor. Ar face bine, pentru a respecta cum se cuvine memoria lui Ion Oblemenco, să se ridice la nivelul jucătorilor care au păşit pe acest teren.